Dumnezeule,pana cand iti vei tine privirea intoarsa de la mine?Pana cand vei lasa hainele sa-mi mestece maruntaiele in cusca vietii?Sunt flamande,si cauta sufletul meu;imi adulmeca durerea si ma pandesc parsive,pasul sa mi se clatine si sa cad.Pana cand imi vei tine ascunsa voia Ta si pana cand roaba Ta isi va chinui sufletul?Oasele mele sunt roase de cancerul fricii iar inima mea refuza sa mai pompeze sange oxigenat.Nu mai ingadui sa sufar caci sufletul meu e faramitat de urletele durerii.Cunosti starea roabei Tale,si zbuciumul duhului zdruncinat de-amaraciune.Deschide zagazurile cerului.Arata-Te.Dezvaluie-mi voia inimii Tale! Imi ard ochii de lacrimi,iar limba mea e secatuita de cuvinte!
Fa dar dupa cuvatul Tau!
Nu dupa voia mea.Ci dupa voia Ta,Dumnezeule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu