so {not} perfect :)

..Un maieu albastru cu o curea de mijloc,o pereche de jeans` negrii si ceva tenesi albi in picioare,o geanta aruncata pe umar,un par nepieptanat...castile-n urechi - melodia perfecta. Un pix legat de jurnal si un vant care sa imi trezeasca simtirile .
Cam asa arata o dimineata pe banca din centrul orasului.. :)
(de-aia recomand trezirile matinale-  si iesirile intr-adevar proaspete dupa rasaritul soarelui- Aerul e mai curat iar problemele par mai usor de rezolvat)
Reincepe o zi din viata cu vise si cosmaruri reale.. Si ma simt atat de imperfecta incat imi place. Vad o lume  atat de d.i.v.e.r.s.i.f.i.c.a.t.a atat de c.o.m.p.l.e.x.a incat nu are sens sa mai adaugi un "stress" in plus pe creieru-ti deja suprasolicitat :))
si ce daca lacrimile ti se sparg de beton ?
si ce daca zambetul iti ajunge urechile?

Nici un moment nu e mai perfect decat acel moment in care tu ajungi sa iti placi tie. [excluzand exagerarile si alte etc-uri]
Cum am putea sa placem altora daca nu ne placem noi pe noi?Cum am putea cere iubirea altcuiva cand noi nu ne iubim.. si .. de-altfel cum sa o oferim daca nu o avem? Cum sa fii acceptat daca tu nu te accepti?
TREZIREA !!!
Esti atat de TU incat nu-ti vine sa crezi! Nimeni  nu poate sa fie ca tine,nimeni n-ar putea gandi la fel,zambi la fel,iubii la fel :) Esti perfecta in felul tau !!!
Nu-ti mai lamenta zilele.. fa ce iti place,iubeste pe cine vrei.Poarta rochia bunicii pe strada ( nu ca n-ar fii la moda :)) permite-ti sa pierzi tramvaiul si sa mergi pe jos.. sau cumpara-ti o inghetata pe banii de taxii .
Pentru ca la sfarsitul zilei n-a fost intre tine si ei :)
Ci intre tine si oglinda de pe perete :)

.. i`m back :)

<3

Cum ar fi..să...?

-Cum ar fi sa.. te trezesti in corpul unui copil...abandonat in plina strada..lasat sa-ngheti afara..de propria-ti mama?
...
-Cum ar fi sa inchizi ochii la volan pentru-o secunda,iar apoi o viata-ntreaga sa traiesti ca o leguma?
...
-Cum ar fi sa fii batran,si sa mergi din casa-n casa.. sa iti vinzi propria munca..o cosara din nuiele..cu un pret de-o paine amara?
...
-Cum ar fi sa mergi la doctor si sa-ti spuna`indiferent.. tinere tu..ai doar cancer...nu exista tratament?
...
-Cum ar fi sa mergi la scoala bucuros si fericit.. si cand te intorci acasa..un parinte ti-a murit?
...
-Cum ar fi sa fi mireasa..si in ziua cea mareata.. sotul sa nu-ti mai apara?
...
-Cum ar fi sa fii parinte si sa-ti vezi al tau copil mutilat de un dezastru ce nu ti-ai inchipuit?


Cum ar fi sa fii  in locul unuia dintre cei spusi?
Taci..gandeste-te o clipa..poate esti sau poate nu..
Dar n-ai nici-o siguranta.. ca in ora urmatoare..
Urmatorul nu esti TU !

Despre dreptate...

Un proverb romanesc spunea:
"Dreptatea e ca lemnul cel usor,care-l apasa in apa si tot candva iese deasupra"

Si eu tot mai  vreau sa cred ca printre putinele lucruri care au mai ramas la baza poporului nostru crestin este dreptatea --ca a trecut peste veacuri descoperind fapte si inlaturand cortine..pentru un viitor mai bun..
    *luptam zi de zi ca sa fim vazuti sau auziti intr-o lume in care sinele se vede pe el insusi,luptam sa fim cunoscuti pentru ceea ce suntem sau sa fim indreptatiti intr-un mod sau altul.Si actiunea se petrece intre eu si ceilalti sau ceilalti si eu.
  *cautam adevarul pana cand il gasim sau ramanem cu intrebari care duc la alte intrebari,si in final fara raspuns.
  *vorbim adeseori despre nedreptate ca despre un lucru obisnuit sau uzual ..cu care deja ne tragem de sireturi..sau am renuntat sa o facem..lasand lucrurile asa cum sunt..
Si uite cum am trecut in alta extrema..de la dreptate la nedreptate...
  *inchidem ochii sau ne inghitim cuvintele lasand lucrurile asa cum vor altii ca sa nu mai deschidem rani sau pur si simplu pentru ca suntem satui de certuri..si tacem ca sa aplanam razboaie..

Conform DEX,dreptatea este principiul moral care cere sa se dea fiecaruia ce i se cuvine,astfel respectandu-se drepturile si libertatile cetatenesti. Repet : "Conform DEX"
Dar conform zilelor noastre ce-i dreptatea?

Si eu tot mai vreau sa cred ca iese la iveala mai devreme sau mai tarziu..si cred!
De ce?
-pentru ca doi ochi ne privesc neincetat,si chiar daca nimeni din jur nu vede mizeria ascunsa sub covor,ei vad!
Si tot mai vreau sa cred ca noi,popor roman,ne putem trezii din somnul intentionat ziua in amiaza mare,putem fi sensibilizati la nedreptatea facuta fratelui nostru,putem deschide ochii si gura sa ii sarim in ajutor fara a ne gandi ca vom fi inchisi in temnita cu picioarele-n butuci,putem sa iubim pe cel de langa noi asa cum e,putem sa traim in pace si liniste,renuntand la sine!
De ce?
Pentru ca nu vom putea uita cine suntem.de unde venim.ce-am fost si ceea ce vrem sa fim!
Pentru ca doi ochi ne vad.. iar noi ne numim crestini!

Dor..

In dictionarul limbii romane cuvantul "dor" este explicat ca fiind acea dorinta puternica de a vedea sau revedea pe cineva drag,o stare sufleteasca a celui care o ravmeste sau aspira din nou la vechile momente.
- tu ce gandesti cand spui " Mi-e dor..."   ??

Eu cred ca dorul este ca o flacara arzanda,care neastamparat,ma mistuie...si inevitabil ma face sa admit nevoia profunda de acel ceva sau cineva langa mine!
As putea asemui cuvantul dor substantivului "plumb" evidentiind greutatea apasarii lui sufletesti,in momentul in care este cuprinsa de nostalgie.
Sau poate dor de vremi apuse.. vremi apuse deoarece nu de putine ori aud expresia "mi-e dor de ce-am fost"... "mi-e dor de-acele vremuri"... "mi-e dor de viata mea de-atunci".. acest dor sugerandu-ne clar efemeritatea fiintei noastre.
Poti sa spui ca tie dor de cineva cand ai cunoscut in parte o persoana sau un lucru,care a avut un rol in trecutul tau,oricat de mic ar fi fost acela.
Mie cand mi-e dor...tac sau plang,sau pur si simplu... respir parca mai greu..Alteori nu-l pot explica in cuvinte.

Ascundem in noi nenumarate doruri,adesea estompate de grija celor ce vin sau pleaca si totusi.. nu le putem masca,fac parte din noi.
Dor-cuvant alaturat dorintei,insusire a umanului.
Eu incerc sa-l definesc..poate incerci si tu cateodata...dar cine ar putea definii intr-adevar dorul? ...cel ce-l simte-n el- el poate scrie despre dor,fiinda mai intai dorul a  scris pe sufletul lui....

Psalm.

Dumnezeule,pana cand iti vei tine privirea intoarsa de la mine?Pana cand vei lasa hainele sa-mi mestece maruntaiele in cusca vietii?Sunt flamande,si cauta sufletul meu;imi adulmeca durerea si ma pandesc parsive,pasul sa mi se clatine si sa cad.Pana cand imi vei tine ascunsa voia Ta si pana cand roaba Ta isi va chinui sufletul?Oasele mele sunt roase de cancerul fricii iar inima mea refuza sa mai pompeze sange oxigenat.Nu mai ingadui sa sufar caci sufletul meu e faramitat de urletele durerii.Cunosti starea roabei Tale,si zbuciumul duhului zdruncinat de-amaraciune.Deschide zagazurile cerului.Arata-Te.Dezvaluie-mi voia inimii Tale! Imi ard ochii de lacrimi,iar limba mea e secatuita de cuvinte!
Fa dar dupa cuvatul Tau!
Nu dupa voia mea.Ci dupa voia Ta,Dumnezeule!

:) zambesc,rad.Multumesc

Tata,iar zambesc!
Ochii mei la cer privesc si pe Tine Te-ntalnesc.
Soarele ma incalzeste,cant de pasari imi sopteste
Printr-un glas incetisor,
Ca Tu imi esti pazitor.

Tata,inima mea rade!
Gandul mi-l gasesc plecat printre galaxii uitat.
Luna pasii-mi lumineaza,stelele iar ma ghideaza,
Ptrintr-o umbra pe carare,
Eu cunosc a Ta lucrare.

Tata,vreau sa-ti multumesc!
Pentru viata ce-o traiesc.
Pentru soare,pentru luna,pentru toate impreuna.
Pentru dragostea-ti mareata,
Ce inunda a mea viata!