In dictionarul limbii romane cuvantul "dor" este explicat ca fiind acea dorinta puternica de a vedea sau revedea pe cineva drag,o stare sufleteasca a celui care o ravmeste sau aspira din nou la vechile momente.
- tu ce gandesti cand spui " Mi-e dor..." ??
Eu cred ca dorul este ca o flacara arzanda,care neastamparat,ma mistuie...si inevitabil ma face sa admit nevoia profunda de acel ceva sau cineva langa mine!
As putea asemui cuvantul dor substantivului "plumb" evidentiind greutatea apasarii lui sufletesti,in momentul in care este cuprinsa de nostalgie.
Sau poate dor de vremi apuse.. vremi apuse deoarece nu de putine ori aud expresia "mi-e dor de ce-am fost"... "mi-e dor de-acele vremuri"... "mi-e dor de viata mea de-atunci".. acest dor sugerandu-ne clar efemeritatea fiintei noastre.
Poti sa spui ca tie dor de cineva cand ai cunoscut in parte o persoana sau un lucru,care a avut un rol in trecutul tau,oricat de mic ar fi fost acela.
Mie cand mi-e dor...tac sau plang,sau pur si simplu... respir parca mai greu..Alteori nu-l pot explica in cuvinte.
Ascundem in noi nenumarate doruri,adesea estompate de grija celor ce vin sau pleaca si totusi.. nu le putem masca,fac parte din noi.
Dor-cuvant alaturat dorintei,insusire a umanului.
Eu incerc sa-l definesc..poate incerci si tu cateodata...dar cine ar putea definii intr-adevar dorul? ...cel ce-l simte-n el- el poate scrie despre dor,fiinda mai intai dorul a scris pe sufletul lui....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu