Cateodata sufletul meu e mahnit,
Ca al Agarei.Si-as fugi in pustie.
Sa-mi adap sufletul obosit,
Din apa izvorului Tau.Fiinta sa-mi invie.
Cateodata astept un inger sa-mi vorbeasca,
Trimis de Tine,Dumnezeule.
Duhul sa mi-l linisteasca,
Sa vad mana Ta,descoperind cararile.
Cateodata am mai multa nevoie de semne.
Caci le cer.Din adanc.
Sa-mi arate voia-Ti cu privire la mine,
Cuvantul Tau hrana- asta vreau sa mananc.
Carteodata sufletul meu e linistit.
Caci tu Doamne,
Mi-ai trimis ingerul,si mi-a vorbit!
Al meu suflet de ingrijorare la potolit!
Am stat si am citit toate postarile din blogul tau...ai un dar minunat si pot sa spun cu toata sinceritatea ca ma bucur cand esti printre noi, tinerii din Auseu.....Poezia aceasta cateodata mi se potriveste perfect...Dumnezeu sa te binecuvinteze.
RăspundețiȘtergere