E soare..si ma gandeam pur si simplu ca as lua aripile vantului,as cutreiera muntii si as calca pe ape..dar nu pot zbura.Sunt doar un simplu om cu-o inima ce viseaza la eternitate.
Gandurile mele se izbesc de tavanul rece si alb iar pixul meu lasa inca o mazgaleala pe foaia incarcata de trairi-sentimente.Parca scriu in vant ..cu slove de frig. Vant,atata libertate -nu gaseste zavoare in cale atinge linia orizontului,se joaca cu valurile..amesteca stropii de ploaie si danseaza in varful Everestului.. Pana acum,Martie.. mi-a adus doar ganduri in care nu incapi niciodata intreg...Clasa mi se pare o cutie..cu pereti miscatori...care tind sa-mi aplatizeze cheful de viata..si ...ceasurile merg la spanzuratoare...
Parca asa sunt azi...ca o zi de 9Martie,cu un soare pe fata dar un frig inchis in forma-mi de lut.fiecare milimetru-de gandire, gafaind migalos,facandusi loc printre raze de soare... Atatea limite...un corp inchegat-sustinut de laminina,o inima cu patru camere ce pulseaza vre-o 5 litri de recunostinta pe minut ..un gand pierdut,dar care revine cu picioarele pe Terra cand se izbeste de zidul invizibil al realitatii crude.
Si totusi,definitia mea e DRAGOSTE.- Cineva a murit ca eu sa traiesc,sa las imposibilul in spate,sa traiesc,sa zambesc,sa iubesc---sa simt soarele atingand forma ciudata a existentei mele ; -respir..inchid ochii si se face liniste.. voi lua aripile vantului si voi pasii printre stele,voi trai ca si cum ar fi ultima zi...
ultima zi de Martie.. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu