…,m-am trezit cu fata la cearsaf..tusea si gandurile nu ma lasa sa ma intind in lumea nevazutuiul,sa inchid ochii si apoi,apoi sa nu mai fiu,sa nu exist pentru-o secunda.,dar totusi s-o traiesc,s-o gust din plin. – iubire.
…era timpul sa ma trezesc,adormita,eu si gandurile mele -- impreuna cu daria care plangea inca de la primele ore ale diminetii,incercam sa gasim fiecare ceva..eu.. pe Tine.. ea liniste in bratele mele…degetele picioarelor au atins carpeta albastra aruncata jos langa marginea patului,si desi amortiti ochii mei se indrepta s.spre mainile-mi care s-au dus incet spre ochi,apoi acoperindu-i.. ca mai apoi inima sa-ti sopteasca cateva cuvinte.. ii stersesem lacrimile dariei.. si mormanul de haine care era aruncat pe patul meu..deja imi facea semn cu ochiul- bineinteles,chiar daca sunt racita-asta nu inseamna ca stau acasa ..nefacand nimic— deja sarcinile fiind impartite pe intreaga dimineata.
Mi-am pus un tricou si bineinteles .. nu mi-am schimbat pantalonii de pajama.. dandu-mi seama ca se face frig si am nevoie de lemne..pentru foc..in soba,ca intr-un final…sa am caldura in camera…Papucii cei noi care mi-I adusese tata deja parca ma asteptau…. Am deschis usa
Mergand spre fundul gradinii.. unde avem asezate lemnele.. ochii mei se lovira de Bubu`… catelul familiei- statea ca de obicei prins in lant,la 3metri de cusca..adulmecand aerul proaspat al diminetii si fiecare miscare pe care o putea intercepta.. bineinteles.. in zona aceea. Cred ca l-am salutat cum o fac de fiecare data.. si am mers sa-mi umplu cosara de lemne…
Gandul meu a ramas tot la privirea lui fixa,si la intrebarea- suntem noi cu adevarat constienti de libertatea noastra?
El e prins acolo- nu din propria-I alegere.. ci pentru ca altcineva a ales in locul lui,putea sa fie liber..dar nu e. Sta in `perimentrul` lui zilnic.. si priveste prin gaurile romb`ale gardului de sarma ,visand ca odata va putea alerga- fara gandul groaznic al lantului,pe campul verde si intins din spatele gradinii…fara sa se mai intoarca la acei 3 metri care ii pusesera limita de-atatea ori..
Asa arata viata noastra,a multora,zilnic.
Ne trezim de dimineata prinsi In lantul rutinei zilnice, invartindu-ne in cercul nostru,desii parca plini,satui de aceeasi senzatie de oboseala care ne copleseste la fiecare stingere a luminii cu un click- pe intrerupatorul de pe perete,asfixiati de aerul apasator al camerei,si nelinistii interioare…visam cu ochii mari deschisi..la lumea de dincolo de gard,la libertate fara indoiala,la o a doua zi.. in care vom schimba ceva,dar defapt nu se va schimba nimic.
à ne e frica ,frica sa nu ne zgariem `ego-ul` de coaja copacilor din padure.. ne e frica de intuneric,dar ne e frica si de lumina,frica sa daramam dar frica si sa ne reconstruim,,ne e frica sa pierdem… dar ce putem pierde cand defapt noi nu avem nimic. – si ce avem,e mai mult decat un apartament cu 3 camere,bucatarie si baie plus un living imens.. in centrul Londrei,decat o vila Tenerife ,sau cel mai nou MercedezBenz.. – e de necuprins si totusi.. e tinut in palmele Lui..
Sufletul.
Inca respiri,gandesti.. dar ,esti liber? Nu doar azi.. un moment..o zi..un an…ci libertate in Hristos pe veci.----.vesnic etern.. nu efemer.. fugarr …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu